Harry Potter și Talismanele Morții (#7)

Bătălia cea de pe urmă stă să înceapă.

Harry Potter părăsește pentru ultima oară Aleea Privet. Urcă în atașul motocicletei lui Hagrid și pornește alături de uriaș spre cer. Știe că Lord Voldemort și Mortivorii sunt pe urmele lor, nu prea departe. E ruptă vraja de protecție care l-a apărat până de curând, însă el nu se poate ascunde la nesfârșit. Toți cei iubiți de Harry sunt înspăimântați de Lordul Întunecat, iar pentru a-l opri Harry e silit să găsească și să distrugă Horcruxurile rămase. Bătălia cea de pe urmă stă să înceapă – Harry trebuie să reziste și să-și înfrunte dușmanul.

Un fragment care ne-a plăcut

Și atunci Harry îl văzu. Voldemort zbura ca fumul în bătaia vântului, fără mătură, fără vreun Thestral care să-l poarte în spinare. Fața lui șerpească lucea în întuneric, iar degetele sale albe tocmai ridicau bagheta din nou…

Hagrid scoase un răcnet de groază și cârmi motocicleta, plonjând drept în jos. Agățându-se de el cu disperare, Harry lansă câteva Vrăji de Stupificare la nimereală în noaptea învârtejită în jurul lor. Văzu pe cineva zburând pe lângă el și își dădu seama că îl nimerise pe unul dintre Mortivori, dar după aceea auzi un bubuit și văzu că motorul începe să scuipe scântei, iar motocicleta porni în jos în spirală, fără să mai poată fi controlată…

Jeturi de lumină verde trecură iar ca fulgerul pe lângă ei. Harry nu reușea să-și mai dea seama încotro este cerul și încotro pământul, iar cicatricea îl durea fără încetare. Se aștepta să moară din clipă în clipă. O siluetă călare pe o mătură, cu capul acoperit de o glugă, ajunsese la câțiva zeci de centimetri de el, Harry o văzu ridicând un braț…

— NU!