Findus are mereu tot felul de pofte, iar Pettson nu are încotro și trebuie să i le facă. De data asta însă, motanul vine cu o idee strălucită: ce-ar fi ca moșul să adune într-o carte de bucate toate rețetele mâncărurilor pe care le pregătește? Zis și făcut! Iată-i gătind împreună tot felul de bunătăți, pentru că e știut: nicio rețetă a lui Pettson nu poate fi la fel de savuroasă fără ajutorul neprețuit al lui Findus.

Era o zi frumoasă de primăvară. Păsările cântau în fiecare tufiș, frunzele și iarba creșteau, gândacii zburau, mișunau și își făceau de lucru peste tot. Motanul Findus alerga de colo-colo și speria cărăbușii. Moș Pettson stătea în grădina de zarzavaturi și sfărâma un boț de pământ între degete.
— Da, e vremea, spuse el. Azi putem să semănăm legumele și să sădim cartofii.
Dar Findus era de altă părere în ceea ce privea săditul. Găinile și vacile aveau și ele un cuvânt de spus. Așa că totul s-a petrecut până la urmă ca de obicei: cu multe peripeții!