„Trăia odată un cizmar cumsecade, care, urmărit de ghinion, ajunsese foarte sărac.“ De ce a ajuns cizmarul sărac? Și de ce l-au ajutat spiridușii? Pentru că era bun la suflet? Pentru că era priceput în meseria sa? Sau poate pentru că nu s-a dat bătut și a mers mai departe, încrezător în propriile puteri? Bune întrebări. Nici Frații Grimm, în basmul original, nici Jim LaMarche în ilustrațiile sale nu fac greșeala de a da vreo explicație. Sub simplitatea aparentă, cartea ne provoacă să cădem pe gânduri, ca orice poveste bună. Este oare lumea un loc în care binele este mai puternic? Și ce putem să facem, fiecare după puterile sale, ca să fie așa?